Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Este locuirea inscrisa in genele noastre? Istoria demonstreaza ca nu

Este locuirea inscrisa in genele noastre? Istoria demonstreaza ca nu

Chiar suntem nascuti sa stam intr-un singur loc toata viata? Sa ne construim case, sa le locuim toata viata si sa le lasam mostenire copiilor nostri? Sau de fapt ne place doar sa cream, sa decoram si sa impresionam? Unde se termina nevoia de a avea un acoperis, esentiala in piramida lui Maslow, si unde incepe nevoia de a cuceri mereu noi spatii?

 

 

Cei mai multi cercetatori spun ca noi, oamenii, am avut nevoie sa locuim inca din cele mai vechi timpuri si ca am construit case deoarece aveam nevoie de adaposturi rezistente impotriva frigului, ploii si animalelor de prada. Adevarul este insa ceva mai complicat si locuirea, in sine, nu poate fi numita un dat genetic uman, ci un comportament dezvoltat. Vechile dovezi arheologice despre locuire arata ca homo sapiens erau vanatori-culegatori nomazi. Isi construiau adaposturi precare sau locuiau temporar in adaposturi naturale precum pesterile. Ramasitele de la Terama Amata, unul dintre cele mai vechi situri arheologice, de pe coasta Mediteranei, actuala Nisa, Franta,  demonstreaza acest lucru: oamenii aveau nevoie doar de locuri in care sa se adaposteasca.

 

 

Tera Amata era o tabara ca multe alte puncte de pe coasta. Vanatorii culegatori reveneau la Tera Amata in fiecare an, isi reconstruiau colibele, dar le paraseau iar, in mai putin de o luna. Scopul lor principal era vanatoarea, dar nu locuiau niciodata prea mult intr-un loc, probabil pentru a nu aduce la extinctie animalele pe care le vanau. (O lectie de invatat: omul preistoric stia mai bine ca exploatatea continua a unei resurse duce la foamete generala.)

Vanatorii culegatori nu isi decorau casele, nu le faceau rezistente, ci le reconstruiau. La fel cum fac, astazi, pasarile migratoare. Tineau minte locul si reveneau la “cuibul” de anul trecut, stricat de vremea rea.

 

Lucrul acesta s-a schimbat atunci cand omul a devenit agricultor, adica abia in urma cu cateva mii de ani. Multe alte lucruri s-au schimbat, de asemenea, in viata lui: alimentatia, obiceiurile, ritualurile, organizarea sociala. Dependent de o locatie, omul locuitor al unui spatiu a devenit, implicit, dependent de sistem, de religie, de recoltele si castigurile sale. A inceput sa exploateze resursele naturale altfel, mai lacom, sa adune mai mult decat ii trebuia, sa faca negot cu lucruri care nu le trebuaiu nici altor oameni, doar de dragul acumularii. Cred ca atunci s-au inventat lacomia si nevoia de a iesi in evidenta fata de vecini. Colaboarea intre oameni a disparut pentru a face loc gardurilor, limitelor si… falei personale.

 

Pe o scala istorica, raportat la 400 mii de ani de umanitate, cei cam noua mii de ani de construit case si cetati arata construirea dintr-o alta perspectiva. Desi cu siguranta civilizatia a venit si cu lucrurile ei bune (printre care se numara filozofia, cartile si avioanele), vedem insa cat de mult ne-am grabit sa inlocuim natura, s-o exploatam si s-o dominam in aproape orice.  

 

E drept, avem nevoie sa stim ca suntem protejati de mediul exterior si instinctiv ne cream cuiburi. Dar le parasim repede. Nu ati remarcat ca cei mai multi oameni au nevoie frecvent sa faca schimbari chiar si in cea mai bine dotata sau luxoasa casa? “Vatra” la care tragem este supraestimata: cercetarile arata ca dupa maxim sapte ani de locuire in acelasi spatiu avem chiar nevoie sa il transformam radical pentru a ne simti din nou bine in el. Altii se plictisesc mult mai repede de acelasi loc.

 

Comportamentul nomad este firesc, repararea si reconditionarea sunt firesti, a avea mai multe locuri in care “sa tragi” periodic este, de asemenea, firesc. Firesc mai este sa mergem inainte si sa ne parasim frecvent spatiile pentru a cuceri altele. Tot instinctiv ar trebui sa existe si nevoia de a ne proteja unul pe altul. Acumularea, individualismul si fixarea intr-un loc nu (cred insa ca) sunt inscrise in genele umane, ci sunt doar o inventie sociala.

 

Editorial de Alina Miron

 

Credite foto:

Paisnissart.com

Bildungsmodell.de

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Pentru noi, confidențialitatea dvs. este importantă
Portalul spatiulconstruit.ro folosește cookies pentru a asigura funcționalitatea și securitatea site-ului, pentru a personaliza conținutul și modul de interacțiune, pentru a oferi facilități de social media și pentru a analiza modul în care este utilizat site-ul. Aceste cookies sunt stocate și prelucrate, de către noi sau partenerii noștri în conformitate cu toate reglementările în vigoare și toate standardele de confidențialitate și securitate actuale.

Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dumneavoastră cu caracter personal să nu necesite consimțământul dumneavoastră, dar vă puteți exprima acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus utilizând butonul SUNT DE ACORD de mai jos.

Navigând în continuare, vă exprimați acordul implicit asupra folosirii cookie-urilor.

Mai multe detalii despre politica noastră de confidențialitate aflați aici: https://www.spatiulconstruit.ro/politica-de-confidentialitate.