Inapoi

A aparut nr. 102 al revistei "Igloo"

Publicat de SPATIULCONSTRUIT, la
     


    * design: Nendo. Oki Sato
    * patrimoniu: Bisericile din Piatra Neamt
    * traditii: Cruci din afara

    * proiect: Casa del Atrio | De la emotie la forma
    |Plin si gol
    * opinii: Orase si ca
    rti
    * restaurare: Casa verde
    * dict
    ionarul ideilor proaste: Azi: Culoarea sau Marea conspiratie a manelismului vizual

 

 

Din sumar:
Design | Nendo. Oki Sato



Desi s-a nascut la Toronto, Canada, in 1977, Oki Sato si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Tokio, unde parintii lui s-au mutat intr-un timp scurt. A studiat arhitectura la renumita Universitate Waseda, dar si-a descoperit adevarata vocatie - designul - abia la sfarsitul facultatii, in urma unei calatorii impreuna cu cativa colegi la Salonul de Mobila de la Milano. Reintors la Tokio, in 2002 a pus bazele unui studio de design numit Nendo, ceea ce in japoneza semnifica „lut (ce poate fi modelat, fara forma)". Iar acesta este si principiul urmat in tot ceea ce creeaza: „culege" si urmareste viata de zi cu zi si o transforma in inedit, oferind oamenilor placute momente de surpriza. La inceput, Oki Sato si echipa sa (Akihiro Ito, Takahiro Matsumura, Takajuki Jshikawa, Ternaki Okada si Joshitaka Ito) au participat la numeroase concursuri, castigand chiar in 2002 competitiile Lipton Cup Design Contest si Tokyo Designers Block Frame Award. Din acel moment, faima biroului Nendo a crescut aproape exponential, lucru demonstrat sI de numarul de lucrari prezentate in fiecare an la Milano, fara a mentiona deschiderea unei filiale, in 2005, in cosmopolitul oras italian. In prezent, Oki Sato se numara printre cei mai apreciati si inovativi designeri, lucrand cu producatori de renume si avand lucrari in colectiile unor cunoscute muzee precum Museum of Modern Art (New York), Musée des Arts Decoratifs (Paris) sau The Montréal Museum of Fine Arts (Montréal). Extrem de simple la prima vedere, lucrarile Nendo se dovedesc inteligente si inovative, atat din punctul de vedere al conceptului, bine definit, cat si al tehnicii (se experimenteaza cu diverse materiale, structuri etc.). O trasatura generala ar fi lipsa culorii in formele sale clar conturate, aproape stridente: Oki Sato este mai degraba interesat de lumina si de umbra, cu ajutorul carora reuseste sa imprime o personalitate puternica fiecarui obiect sau spatiu pe care il semneaza. Unde isi gaseste inspiratia? Cel mai adesea pe strazile galagioase ale Tokio-ului, orasul de care este fascinat si a carui dezvoltare organica, surprinzatoare, a luat-o drept model pentru propria companie.

proiect | Casa del Atrio



Eficienta este cuvantul-cheie al epocii noastre, nascut din atotputernicia beneficiarului si orgoliul arhitecturii de a supune fiecare centimetru patrat actului sau creator, in mod concret si vizibil. Locuinta realizata in regiunea valenciana Godella in 2009 surprinde printr-o atitudine contrara: ea impune in prim-plan un spatiu amplu, perfect luminat si neconstruit. Din cei 1 150 de metri patrati ai parcelei, aproape un sfert sunt ocupati de „atriumul" liber pe doua laturi caruia ii este dedicat - inclusiv nominal - proiectul. Organizarea spatiilor de locuit in evantai ortogonal deschis spre curte tine cont de punctele cardinale: cele doua aripi perpendiculare ale alcatuirii casei sunt orientate spre sud si spre vest, ceea ce asigura luminozitatea (si temperatura!) potrivita fiecarui tip de incapere. Accesul de-a lungul laturii sudice aproape perfect blindate se deschide spre zona-pivot a aparatului de locuire, ce cuprinde scara spre subsol, holul de distributie si, in apropiere, bucataria. Segregarea functionala, privita din acest punct, este clara: in partea vestica - zona de noapte cu doua dormitoare de oaspeti si unul matrimonial, iar in corpul sudic, diningul si livingul tip salon, deschis spre o terasa acoperita. Toata insiruirea de spatii comunica permanent cu exteriorul, prin usi glisante, spre zona de centru cu piscine sau spre laturile perimetrale ale proprietatii.

proiect | De la emotie la forma



Hotelul din cadrul Complexului Olimpic Sydney 2000 de la Izvorani este un caz fericit, continuand seria obiectelor de arhitectura inspirate de miscare (sa nu uitam ca vorbim despre un complex dedicat sportului). Daca proiectul pentru Piscina Olimpica imagina o placa de surf si unduirea valurilor, noua cladire si-a gasit inspiratia in dinamica serbarilor de deschidere a jocurilor olimpice, a imprumutat din bucuria cu care oamenii flutura steaguri si inunda cerul cu panglici colorate. Nu doar planul cladirii aminteste de o flamura in vant, ci si tratarea fatadelor, detaliul de intoarcere a ultimei benzi albe deasupra terasei restaurantului.
Volumul simplu, predominant alb, se proiecteaza pe fundalul padurii de la Snagov, beneficiind si de orientarea sudica a fatadei principale, dorita si cautata de arhitecti mai ales pentru flexibilitatea permisa in jocul cu lumina. Cele patru niveluri supraterane nu se grupeaza intr-o bara dreapta, rigida, indiferenta; arhitectul propune o inflexiune, cladirea orientandu-se mereu spre zona centrala a compozitiei: stadionul si pistele de atletism. In spatele fasiilor de tencuiala sau sticla sunt grupate zona de acces si cele 96 locuri de cazare in simplu tract, cu vizibilitate directa spre baza sportiva.

proiect | Plin si gol



Proprietarii si-au dorit o casa moderna, in linii minimaliste si cu deschideri mari catre exterior, dar care sa respecte si anumite constrangeri formale generale ale cartierului in care se afla situl (acoperis cu sarpanta, retragere de la strada etc.) O alta cerinta exprimata clar fata de arhitect, care a modelat substantial volumul general al casei, a fost existenta unui spatiu de zi relativ independent, care sa poata gazdui petreceri cu prieteni, activitati de relaxare etc. Pentru a valorifica structura terenului, generand totodata o suprafata semnificativa de spatiu verde, arhitectul a conceput casa ca o alaturare, simpla si concisa, de corpuri geometrice, desfasurate orizontal, cu proportii care se repeta tocmai pentru a oferi coerenta si unitate. Practic, exista doua corpuri a caror legatura se realizeaza printr-o „pasarela" vitrata: cel principal - locuinta propriu-zisa -, care cuprinde zona de zi, diningul, bucataria si alte spatii anexe la parter, iar la etaj dormitoarele, si cel secundar, pentru entertainment, unde gasim un living extrem de spatios si echipat corespunzator, precum si alte spatii destinate relaxarii (sauna, spa, piscina, dusuri speciale).
Toate spatiile comunica direct cu exteriorul, raportul plin-gol fiind de aproximativ 50% - 50%.

restaurare | Casa verde 



In inima Transilvaniei, intr-o zona renumita pentru bisericile fortificate, peisajele mitice si traditiile pline de farmec, la o distanta de Biertan ce poate fi parcursa cu usurinta pe jos, se intinde micul sat Copsa Mare. Silueta impresionantei biserici evanghelice construita acum sase secole se vede inca din departare, iar casele traditionale sasesti, perfect aliniate de-a lungul strazii, cu portalurile inalte tipice care nu lasa sa se intrevada curtea, incanta privirile oricarui ratacit pe aceste meleaguri. Aflandu-se in aceeasi situatie cu majoritatea zonelor rurale romanesti, sub amenintarea distrugerilor masive produse de o modernizare inadecvata, asezarea se confrunta cu o schimbare ce avea sa-i altereze specificul pentru totdeauna. Din fericire, in urma unei vizite in Transilvania, Giovanna si Paolo Bassetti, oameni de afaceri italieni, au decis sa demareze un proiect de dezvoltare durabila in Copsa Mare, bazat pe recuperarea patrimoniului arhitectural si pe dezvoltarea turismului, protejand si promovand astfel unicitatea locului. Prima constructie care a beneficiat de un minutios proces de restaurare a fost asa-numita Casa Verde, toate interventiile fiind realizate in urma unor consultari cu batranii locului, care cunosteau mult prea bine toate detaliile cu privire la arhitectura lor traditionala.