Inapoi

Alice Tully Hall, Lincoln Center - New York

Publicat de SPATIULCONSTRUIT, la
alice_tully1

Autor: Anne Guiney


Cu siguranta ca arhitectura si planificarea urbana din perioada anilor 60 au avut si "oile lor negre" dar printre acestea nu se numara si Liz Diller. Aceasta declara: "Este posibil ca eu sa am un simt aparte pentru urat si intruchiparea acestuia, dar Lincoln Center este o adevarata emblema a orasului New York. Este genul de cladire pe care arhitectii iubesc sa o dispretuiasca si caruia trebuie sa-i dam o a doua sansa". In cadrul proiectului de renovare a Alice Tully Hall, arhitecta Liz Diller si partenerii acesteia Ricardo Scofidio si Charles Renfro, impreuna cu Sylvia Smith de la FXFowle Architects, au facut o treaba extraordinara si au revitalizat Lincoln Center. Lucrarile de renovare si de extindere ale cladirii proeictate de Petro Belluschi din 1969 transforma cate putin din aspectul de buncar intr-un design deschis catre oameni si orasul inconjurator.

Obiectivul lucrarilor de renovare a avut o tinta dubla:
spatiul Juilliard School care ocupa ultimele trei niveluri ale cladirii, avea nevoie de un surplus de 45 000mp, iar interioarele salii de spectacole si a spatiilor publice aveau nevoie de un design mai primitor. Diller Scofidio si Renfro (DS+R) cat si cei de la FXFowle au reusit sa le realizeze prin extinderea acestor spatii catre exterior, deasupra pietei rareori folosita, prin retezarea unui colt in vederea obtinerii spatiului necesar unui lobby si a unei cafenele. Un studio de dans strapunge peretele cortina al fatadei in timp de intrarea in incinta pare ca apartinand spatiului trotuarului.


 

Daca idea principala in cadrul realizarii lobby-ului a fost transparenta si conexiunea cu orasul, spatiul salii in sine trebuie sa se izoleze de exterior, in special de zgomotele traficului si ale metroului. In conformitate cu declaratiile inginerului de acustica Mark Holden de la compania Jaffe Holden, echipa acestuia a masurat fiecare suprafata a salii pentru a determina care dintre acestea reverberau la zgomotele produse de metrou si au gasit ca scena, pardoseala din zona spectatorilor cat si panourile verticale din zona scenei contribuiau masiv la transmiterea acestor zgomote. Pentru rezolvarea problemei, noile scune au fost montate peste o dala flotanta din beton asezata pe un strat de cauciuc in timp ce panourile rotative au fost amplasate pe elemente masive de izolatie din cauciuc.





 

Chiar daca probleme de izolare au fost rezolvate, cei de la DS+R s-au confruntat si cu alte constrangeri: "Noi ii spunem arhitectura la milimetru pentru ca nu putem sa modificam structura sau carcasa sub nici o forma si atunci lucram doar cu elementele interioare". Dupa lungi discutii cu cei de la Holden pentru gasirea formei care sa asigure o acustica mai buna, mai echilibrata, echipa de la DS+R a hotarat sa incorporeze in invelis atat partea de design, estetica cat si elementele care sa asigure acustica si iluminatul artificial, toate acestea pentru a elimina obstacolele vizuale si pentru a obtine un desing unitar.

Anvelopanta salii de concerte este alcatuita aproape in intregime din panouri cu HPL cu finisaj din lemn, translucide, pe care cei de la
DS+R le-au proiectat cu forme 3D, special pentru acest proiect. Panourile se desprind catre marginile peretilor pentru a forma zonele de tratament acustic, in zona scenei se curbeaza catre baza acesteia sau devin elemente pivotante care reflecta sunetul. La capatul scenei, un model care pare sa fie un element decoarativ este de fapt unu mecanism folosit pentru difuzarea undelor sonore cu frecventa inalta. Surprinzator portiuni ale zonei balcoanelor si a peretilor laterali prind o tenta roze atunci cand sunt aprise LED-urile ascunse in spatele acestora. Spectatorii au izbucnit in aplauze pe masura ce luminile se stingeau si peretii incepeau sa "straluceasca".


 

 

 

 

E adevarat ca de cele mai multe ori salile de concert sunt notate in functie de calitatea acusticii dar acest entuziasm spontan sugereaza ca arhitectii au reusit sa creeze atmosfera intima pe care si-o doreau clientii. Si alaturi de aerul plin de forfota al lobby-ului, interactiunea cu strada si orasul fac din cladirea Lincoln Center un exemplu reusit de revitalizare executat in orasul New York.


Mai multe informatii gasiti pe www.architectmagazine.com

Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa